În anul 1677 mitropolitul Dosoftei mută reședința Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași (oraș ce devenise în 1564 noua capitala a Moldovei) și alege drept catedrală, Biserica Întâmpinarea Domnului (Stretenia). Deoarece urmaşii ctitorilor Mitropoliei Moldovei încep să conteste donațiile înaintașilor, pentru că ar fi fost oferite bisericii catedrale cu hramul Sfântul Gheorghe, lucru ce nu se mai respecta din moment ce hramul noii mitropolii era Întâmpinarea Domnului, se impunea rezolvarea acestei situații inedite. Această situație este rezolvată de Mitropolitul Gavriil Calimachi, fost arhipăstor al Tesalonicului, care începe în anul 1761 lucrările la o nouă catedrală, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Acest lucru va fi cu atât mai important, cu cât, după puțin timp, în anul 1775 Bucovina, partea de nord vest a Moldovei, va fi integrată Imperiului Habsburgic.
Dacă la Rădăuți, primul scaun mitropolitan al Moldovei, hramul catedralei era Sfântul Nicolae, în timpul Mitropolitului Iosif Mușat, prin mutarea Mitropoliei Moldovei la Suceava, noua capitală a țării, se adoptă un nou hram, cel al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitor al oştirii şi al Moldovei.
În anul 1677 mitropolitul Dosoftei mută reședința Mitropoliei Moldovei de la Suceava la Iași (oraș ce devenise în 1564 noua capitala a Moldovei) și alege drept catedrală, Biserica Întâmpinarea Domnului (Stretenia). Deoarece urmaşii ctitorilor Mitropoliei Moldovei încep să conteste donațiile înaintașilor, pentru că ar fi fost oferite bisericii catedrale cu hramul Sfântul Gheorghe, lucru ce nu se mai respecta din moment ce hramul noii mitropolii era Întâmpinarea Domnului, se impunea rezolvarea acestei situații inedite. Această situație este rezolvată de Mitropolitul Gavriil Calimachi, fost arhipăstor al Tesalonicului, care începe în anul 1761 lucrările la o nouă catedrală, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Acest lucru va fi cu atât mai important, cu cât, după puțin timp, în anul 1775 Bucovina, partea de nord vest a Moldovei, va fi integrată Imperiului Habsburgic.
Biserica ”Sfântul Gheorghe”, cunoscută și sub denumirea de Catedrala veche, ctitoria Mitropolitului Gavriil Calimachi (1760 – 1786), fratele domnitorului Ioan Teodor Calimachi, este un edificiu de formă bazilicală, cu o singură navă şi două abside laterale pe naos, marcate în exterior de două volume dreptunghiulare. În faţa uşii de la intrarea în biserică a fost prevăzut un amplu pridvor în formă de portic, până la jumătate din înălţimea edificiului. Ulterior, spaţiul dintre coloane a fost umplut cu zidărie, rezultând un pridvor alungit, cerut de menirea unei catedrale mitropolitane. Acestui pronaos amplu i s-a dat și funcția de cameră a mormintelor, primul fiind cel al ctitorului, Mitropolitul Gavriil Calimachi. Coloanele porticului au fost scoase la iveală cu prilejul unor sondaje în zid, executate în toamna anului 1976.
Construită în perioada 1761-1769, biserica Sfântul Gheorghe, care a funcționat mai mult de 120 de ani drept catedrală mitropolitană, este un important monument de artă religioasă eclezială și reflectă o etapă din istoria arhitecturii şi sculpturii bisericeşti din Moldova. Importanța ei este deosebită şi pentru istoria Bisericii Ortodoxe. Aici a slujit, în anul 1781, Patriarhul Avram al II-lea (1775-1787) al Ierusalimului și tot aici au fost hirotoniți episcopii Iacov Stamate (9 decembrie 1782) și Veniamin Costache (26 iunie 1792).
Întrucât pisania bisericii s-a pierdut, documentarea ctitoriei s-a făcut pe baza inscripției de pe piatra de mormânt a Mitropolitului Gavriil ("au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"), a inscripției de pe un ceaslov tipărit la Mănăstirea Neamț, în 1874 ("a făcut Biserica Sfântului mare mucenic Gheorghe a Mitropoliei cu toate cele dinlăuntru podoabe ale sale la anul 1761.") şi pe baza documentelor istorice (acte de danie).
După mai multe prefaceri, între anii 1792-1803, mitropolitul Iacov Stamate a redat bisericii vechea sa înfăţişare, acoperind-o din nou şi făcând reparaţiile necesare.
Bolta bisericii are forma unei semicilindru aplatizat, dispusă pe axa est - vest. Naosul este separat de altar printr-o impunătoare catapeteasmă sculptată, aceasta fiind considerată una dintre cele mai reprezentative catapetesme ale barocului balcanic. Iconostasul are o mare valoare istorică, artistică şi documentară. Bogăția ornamentației și dimensiunile (înălțime de 805 cm și lățime de 751 cm) sunt impresionante.
Sculptura în lemn de tei a catapetesmei este realizată de Vasile ”săpătorul” și a fost poleită cu foiță de aur de Vasile Vasilovici Biblarechi. În cadrul sculptat şi poleit al catapetesmei celei noi au fost aşezate, după canon, icoanele împărăteşti originale, a Maicii Domnului și a Mântuitorului. Pe aceste icoane sunt menţionate numele ctitorului, Mitropolitul Gavriil Callimachi, și data ctitoriei (1785). Ulterior, în anul 1805, pe vremea Mitropolitului Veniamin Costachi, icoanele vechi au fost înlocuite cu altele, pictate de cunoscutul pictor Eustaţie Altinni. Aceste icoane, precum și toate icoanele și policromia au fost restaurate recent, și se află, spre închinare, în Catedrala Veche. Catapeteasma realizată in stil baroc, pictată in tehnica tempera și ulei, păstrează forma din 1831.
Pictura bisericii este de dată recentă şi a fost realizată în tehnica ”fresco”, în spiritul erminiei bizantine.