Profesoara de Microbiologie

M-am născut musulman și am făcut facultatea de medicină în Iași. Nu știam nimic de creștinism, doar ceva vag despre Iisus și Maria, oricum respectam credința celorlalți, însă nu eram religios deloc. În sesiunea de vară, eram peste măsură de stresat și îngrijorat că nu reușisem să învăț tonele de cursuri de la Microbiologie. Era un profesor spaima studenților, o bibliotecă de om, care pica tot ce mișca. Plin de frică am început să învăț, dar era foarte greu, ca o picătură în ocean. După vreo trei zile de învățat pe rupte pot spune cu mâna pe inimă că nu știam nimic. Bacteriile se împleteau haotic în mintea mea, făceam confuzii grave, ce mai, eram terminat. Într-o dimineață, cu două zile înainte de examen, am văzut câțiva prieteni de-ai mei români că pleacă. I-am întrebat: „Unde mergeți? La o bere?” Iar ei au zis: „Nu, mergem la Sfânta Parascheva, la moaștele ei și ne rugăm ca să luăm examenul.” „Cine-i asta, vreo profesoară de Micro?” am întrebat eu. „Nu măi, e o sfântă. Hai și tu că te ajută, e cea mai bună ființă de pe pământ.” Am mers mirat și contrariat, am intrat în Biserica mare, unde nu a trebuit să mă descalț, am ajuns la un baldachin frumos și m-am rugat în felul meu: „Sfântă Parascheva, ordonează ideile în mintea mea. Vreau să fiu un doctor bun”. După două zile, a urmat cumplitul examen. Zeci de studenți ieșeau cu ochii în lacrimi de la acest tribunal. M-am dus și eu, cu informații insuficiente. Când am ajuns acolo, mintea mi s-a liniștit, îmi aminteam perfect cursul, parcă era subliniat cu auriu, exact ceea ce mă întreba știam foarte bine. Acum sunt căsătorit cu o româncă, cei doi băieți i-am botezat creștini și cred în ajutorul sfinților.