În 2008, venind pentru prima dată la ziua Sfintei Parascheva, am avut parte de ceva neobișnuit, minunat. După aproape 30 de ore de așteptare, trupul meu cedase din punct de vedere fizic: spatele mă durea cumplit. Înainte de a ajunge să mă închin era gata să cad, însă o femeie, cu chip de lumină, cu veșmânt alb ca de zăpadă, având crucea într-o mână, a apărut în fața mea. Am priceput că acea femeie era Sfânta. Cei de lângă mine au rămas nedumeriți, doar o femeie în vârstă mi-a spus că însăși Sfânta Parascheva a fost. În momentul acela m-a cuprins o căldură în tot corpul și n-am simțit nici o durere, nici o oboseală. Am început să plâng.
De atunci, în fiecare an vin la Sfânta, simt că mă cheamă, iar eu aștept această zi de 14 octombrie cu multă nerăbdare în care încape o bucurie de nedescris.
Ștefan, Râmnicu-Sărat
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014