Singură mi-am făcut injecțiile și m-am pansat.
Doi copii în suferință
Sunt însoțitoare a doi copii cu handicap de grad 1. De 7 ani, vin mai des la Sfânta Parascheva, rugându-mă pentru cei doi copii ai mei, handicapați, de care am grijă, mereu, de la vârste mici. Georgiana, fiica mea, a făcut o criză de convulsie la 9 luni, după care aceste crize se repetau, făcând și câte 15 crize pe zi, până la 9 ani. Acum, ea este absolut dependentă de mine, în alimentație și îngrijire. Trăiește într-o lume a ei și este hiperchinetică. Nu e ușor de îngrijit, dar consider că Domnul mi-a dat putere și răbdare să o pot crește. Mulți mă judecă pentru faptul că nu o dau în grija Statului, dar eu mă rog la Dumnezeu să-i ierte că gândesc așa, deoarece este și ea om și nu o pot părăsi niciodată.
Și fiul meu, Liviu, suferă de o afecțiune la coloana vertebrală, de la 9 ani, când a căzut de pe o cabană și și-a tasat câteva vertebre. În timpul spitalizării, a contractat și doi viruși, care l-au îmbolnăvit grav, fiind la un pas de leucemie. Dar o minune îl menține. Vin cu băiatul la spital și trec pe la Sfântă de fiecare dată, mulțumindu-i și rugându-mă. Între timp, am fost și eu bolnavă, operându-mă la vezica biliară. Din cauza fetei, care nu poate rămâne singură, deoarece, astfel, nu se alimentează și nu doarme, am fost nevoită să plec acasă după două zile de la operație. Singură mi-am făcut injecțiile și m-am pansat. Am fost, de asemenea, la un pas de septicemie. Medicii m-au operat fără anestezie și am trecut cu bine și peste această încercare.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. Deși trăiesc într-o cameră de cămin și soțul meu nu lucrează, consider că am tot ceea ce îmi trebuie, sunt împăcată cu mine însămi, am ce mânca și cu ce mă îmbrăca, nu sunt datoare la nimeni și asta este o minune.
Mariana F., 40 de ani, Focșani
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011