În anul 2008 îmi doream să merg la moaștele Maicii Parascheva. Din discuția cu soțul meu se iveau câteva impedimente: era prea departe, nu aveam bani, iar copilul nu împlinise un an.
Începând din 1 octombrie îi citeam zilnic acatistul Cuvioasei, rugându-mă adesea să ajungem la sfintele moaște. În 10 octombrie soțul a luat hotărârea de a pleca. Ne-am rugat Sfintei să ne ajute să ajungem repede și bine având și copilul cu noi. Se făcuse deja un rând mare, am rugat niște jandarmi să ne lase să trecem. Aproape de Catedrală, fiind lume foarte multă, nu mai puteam înainta. Atunci nu știu de unde ne-a strigat un jandarm care, după ce a văzut că suntem doar două persoane și copilul, a făcut un mic culoar și așa am reușit.
Maica Parascheva ne-a ajutat să ajungem la ea. I-am sărutat cu recunoștință sfintele moaște.
Carmen-Nicoleta, Ilfov
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014