Întâlnirea cu Sfânta Parascheva a fost deosebită în vara anului 1998. Mi s-a făcut rău înainte de a ajunge la sfânta raclă, când mai aveam vreo 20 de pași. Am considerat că nu mi-a permis să mă apropii de ea, de aceea, după ce mi-am revenit puțin, m-am rugat intens pentru iertarea greșelilor. Am observat acolo un om sărman care intrase într-o stare de rugăciune extrem de specială, chipul lui parcă strălucea fiind în comuniune cu Sfânta la care se închina de vreo 30 de minute. I-am dat o sumă însemnată de bani, care nu l-a interesat. Sărmanul părea foarte bogat sufletește; la ieșirea din biserică, s-a așezat pe iarbă, a scos una dintre cărțile de rugăciune și iar a intrat într-o lectură profundă.
M-am gândit la valoarea simplității, a inimii curate, întrucât Cuvioasa se roagă, cred, mai întâi pentru cei puri, cu inima curată și bună; cererea celor răi și meschini o tulbură…
Alina
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014