Eram o mamă disperată

În vara anului 2008, fetița mea, Alexandra-Alina, de 11 ani, s-a trezit din somn cu o durere mare de cap, era rece și albă ca varul, abia respira. Am dus-o cu salvarea și după RMN mi s-a dat cea mai grea și mai dureroasă veste: malformație arterio-venoasă pe creier, neoperabilă. Au ținut-o la terapie intensivă: avea gurița strâmbă…

Eram o mamă disperată, fiindcă doctorii spuneau că nu va supraviețui (i se spărsese un vas, iar creierul era inundat de sânge). Plângând, am ajuns la Sfânta Cuvioasă Parascheva cu două pijămăluțe în sacoșă, m-am închinat și am spus toată durerea preotului care miruia pe credincioși. Mi-a citit, i-a stropit cu agheasmă pijamalele. Mi s-a spus să cumpăr cartea Viața, acatistul și paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva s-o citesc timp de 40 de zile.

Așa am procedat, iar a doua zi fetița nu mai era la terapie intensivă. Când să urc la etajul 3, ea venea singură, pe picioarele ei de la baie. După câteva zile de spitalizare, am mers împreună să-i mulțumim Sfintei, pentru minunea săvârșită. Am mers apoi în vreo 13 vineri la Sfântul Maslu, am continuat rugăciunile împreună. La primul Sfânt Maslu a fost mai greu pentru că își pierdea echilibrul, stătea puțin în genunchi, apoi din ce în ce tot mai bine.

Acum fata mea are 15 ani, este în clasa a IX-a și venim deseori să-i mulțumim Cuvioasei rugându-ne să o ferească Dumnezeu de primejdii, de boli și de orice rău.