Nu putea să țină un pix în mână.
Fetița mea bolnavă de moarte nu are nici o vină
În 2008, fetița mea, în vârstă de 11 ani, a fost dusă cu salvarea la neurochirurgie. Așa am aflat cu durere diagnosticul: malformație arterio-venoasă pe creier – neoperabilă, din naștere. Mi s-a mai spus că Alexandra nu va trăi. Starea ei se înrăutățea rapid.
Mânată de speranță și întărită de credință, am alergat la Sfânta Cuvioasă Parascheva, rugându-mă cu lacrimi să-mi salveze fiica. Simțeam că o durere adâncă s-a deschis în mine, și îmi dădeam seama că fetița mea, bolnavă de moarte nu are nici o vină. Ea suferea doar din pricina păcatelor noastre.
Preotul din Catedrală a citit rugăciuni pe hăinuțele fetiței mele bolnave, le-a stropit cu sfânta agheasmă și m-a sfătuit să citesc 40 de zile Acatistul și Paraclisul Sfintei Parascheva. Așa am făcut. Și mare mi-a fost mirarea când, venind la spital, nu mi-am mai aflat fiica la terapie intensivă, conectată ca o legumă la aparate, ci venind singură în întâmpinarea mea.
După câteva zile a fost externată. Acum are 14 ani, merge la școală și își dorește să urmeze cursurile unui liceu de muzică. Am în minte imaginea fiicei mele, care cu ani în urmă nu putea să țină un pix în mână și abia se ținea pe picioare, iar acum sunt recunoscătoare Sfintei Parascheva pentru minunea vindecării. Lacrimile mele de mulțumire privind-o nu se vor usca niciodată.
Anișoara, Iași, mama fetiței Alexandra-Alina
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011