Acel curent care trecuse prin mâna mea a fost o putere care m-a vindecat!
În 1990, m-am îmbolnăvit și am urmat tratamentul prescris de medic. În februarie 1991, mi s-a spus că trebuie să fiu operată, dar m-am gândit că, având „evlavie și dragoste de Sfânta Parascheva”, e bine să merg mai întâi la moaștele ei. Nu am reușit să ajung la racla Sfintei în ziua de 40 de mucenici, pentru că a apărut o piedică. Împreună cu fiica mea, am ajuns totuși la Iași pe 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri, am luat din oraș o sticlă pentru aghiazmă, am umplut-o și am pus-o în geantă, deși nu avea dop. M-am așezat la capul Sfintei, am pus mâna dreaptă pe capul Cuvioasei și m-am rugat pentru vindecare. Deodată, a trecut prin mâna mea ca un curent, am tras mâna cu frică, neștiind ce-a fost, dar n-am spus nimic cât a stat, până la sfârșitul Sfintei Liturghii. Am repetat gestul punerii mâinii pe Cuvioasă, dar nu am mai simțit curentul acela. La sfârșitul slujbei, nu m-am îndurat să plec din Catedrala cea plină de frumusețe și sfințenie. În tren, când am scos din geantă o gustare pentru mine și fiica mea, am văzut cu uimire că sticla fără dop, plină cu aghiazmă, deși era într-o parte, n-a pierdut nici un strop, rămânând plină ochi. Am început să strig în gura mare, spunând de această minune. Ajungând acasă, am simțit că m-am vindecat și că nu mai era necesară operația, realizând că acel curent care trecuse prin mâna mea a fost o putere care m-a vindecat.
În 2010, am revenit la Iași, m-am închinat la Cuvioasa Parascheva, am mulțumit, am plâns și am promis Sfintei că voi scrie despre minunea care mi s-a făcut.
V.A., Galați
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011