M-am rugat la „Sfânta sufletului” meu de la Mitropolie, încă din timpul liceului, uneori pentru diferite mărunțișuri. Văzând că îmi sunt îndeplinite cerințele bune, am prins încredere foarte mare în Sfânta Parascheva.
După căsătorie, am cinci copii, dar și mari neînțelegeri cu soțul căzut în patima beției. La al cincilea copil, după cezariană, m-am simțit foarte rău și am stat o lună internată în spital. Simțeam că mă sting și-mi era milă că rămân copiii singuri pe lume. Pe copiii veniți în vizită la spital i-am sfătuit să meargă la Sfânta Parascheva să se roage pentru mine. Sfânta m-a ajutat și am trecut peste acest obstacol.
Într-o după-amiază, băiatul, Paraschiv, s-a urcat pe un scăunel, în hol, să se uite în oglindă. Căzu și se lovi foarte rău la față. Am mers cu el la spital, dar i s-au făcut doar primele îngrijiri, urmând să revină a doua zi pentru consult la un medic specialist. În ziua următoare, nu m-am mai prezentat la spital, pentru că Sfânta Parascheva l-a vindecat (s-a dezumflat fața, și a început să mănânce după multe ore de suferință).
Un alt val al încercărilor a fost cu al patrulea copil, Ioan, care a suferit niște arsuri, opărindu-se la gură cu lapte fierbinte, încât i-au fost afectate papilele gustative. Orice gură de mâncare pentru el era o suferință. Cu groaza că nu va mai avea simțul gustului, l-am dus la racla Sfintei și m-am rugat timp de o oră. De menționat că am străbătut câțiva kilometri de la spital până la Mitropolie, iar copilului îi cumpărasem câte ceva de gustare din banii pe care i-aș fi dat la tramvai. În timpul orei de rugăciune, am observat că deodată copilul începu să mănânce cu poftă, spunând: „Ce bun e!” Bucuroasă, cu ochii în lacrimi, am mulțumit Sfintei.
Am trecut prin alte încercări grele, odată cu revenirea soțului violent în familie. Apelul către poliție a fost zadarnic și am mers la o vrăjitoare, care îmi dădu niște sticluțe cu lichid, ce trebuia să-l alunge pe soțul nedorit. Aș fi vrut să merg la Cuvioasa, dar m-am sfiit. Când totuși am ajuns, la ieșire am căzut pe piatră și sticluțele cu acel lichid s-au spart. Vineri noaptea, în vis, o măicuță m-a sfătuit să nu mai merg la vrăjitoare, prevestindu-mă că voi avea de suferit.
Înfășurându-mă doar în haina rugăciunii neîncetate, în Spovedanie și Împărtășanie, recunosc că am greșit și mă bucur de roadele rugăciunilor, având cinci copii sănătoși, frumoși, bine educați, deși n-au avut nici pensie alimentară: trei au terminat facultatea, iar doi sunt în liceu.
Maria
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011