Într-o noapte lungă și friguroasă din iarna anului 1986, stăteam în cameră cu soțul și cei trei copii. Focul ardea în soba de teracotă, însă, din neatenție, am băgat tabla de la horn pentru a opri toată căldura în casă. La un moment mă străduiam să nu adorm până la 22.30 pentru a-mi trezi soțul care trebuia să supravegheze în continuare soba. Simțeam cum mă biruie somnul și o moleșeală stranie. Nu-mi dădeam seama că întreaga familie se putea intoxica din cauza bioxidului de carbon de la sobă. Realizând că nu mai pot sta de veghe, mi-am trezit soțul, după care am căzut inconștientă. Soțul mi-a spus apoi că m-a scos pe hol și, disperat, neștiind ce să facă, a rămas cu privirea ațintită la icoana de pe perete, lângă care este busuioc și vată sfințită aduse în 14 octombrie de la racla Sfintei unde ne-am închinat stând la rândul de pelerini. S-a rugat din străfundul inimii să-i salveze sfânta soția, mamă a trei copii. I-a trecut prin gând să-mi țină limba, dar gura era încleștată. Din răsputeri, în cele din urmă, o măsea lipsă a fost ca o portiță de salvare, care i-a permis să-mi descleșteze maxilarul împiedicând înghițirea limbii.
Am fost dusă la spital cu Salvarea și unul dintre copii.
Întreaga familie își amintește cu uimire de icoana Cuvioasei. Cuvintele sunt puține și sărace pentru a-i mulțumi Sfintei Parascheva, cum a salvat de la moarte o întreagă familie acum înlăcrimată de bucurie slăvindu-l pe Cel Prea Înalt.
Anastasia Palade, Tecuci
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014