Agață-te de picioarele ei și nu-i mai da drumul.
Lacrimi de durere și de bucurie
O femeie din Iași a venit plângând la mine, cu râuri de lacrimi, și căzând la pământ mi-a apucat picioarele. Am ridicat-o degrabă și am sfătuit-o să meargă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserică și să se roage fierbinte. Într-un târziu am înțeles durerea ei: cei doi copii ai fiicei ei aveau boli grave, unul dintre ei era autist, iar altul suferea de o boală incurabilă. Printre suspine m-a întrebat: „Ce să fac?” Și i-am răspuns: „Roagă-te la Sfânta Parascheva cu toată inima, agață-te de picioarele ei și nu-i mai da drumul. Și nepoții tăi se vor vindeca”. „Cum să fac asta?” a zis ea: „Roagă-te Maicii Parascheva”. „Când?” „Mereu de acum încolo.” „Și câtă vreme?” a zis ea. „De acum și până se fac sănătoși. Nu te opri din rugăciune, așa cum nu te oprești din respirat. Și nu-i da drumul.”
Femeia pierdută s-a ridicat în picioare. A făcut semnul Sfintei Cruci și a plecat clătinându-se. După câteva luni, am văzut-o din nou la biserică. Plângea iarăși, nemângâiată. Am luat-o de mână și am întrebat-o: „De ce nu ai făcut cum ți-am spus?”. A privit printre lacrimi la mine: „Așa am făcut părinte, și copilul cu autism a început să vorbească, spune mama și tata, iar celălalt începe să își revină, deși toți doctorii îl condamnaseră la moarte. Lacrimile mele acum sunt de bucurie, de mulțumire și de recunoștință, dar și din conștiința propriei nevrednicii. Mulțumesc Sfintei noastre măicuțe, Parascheva!”.
Pr. I.I.
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011