În vara anului 2009, am mers grăbit cu bicicleta prin oraș pentru a rezolva diverse probleme. În mai multe zile ajungând acasă foarte încălzit, beam cu naivitate apă rece de la frigider. Astfel, am răcit foarte tare… Aveam frisoane puternice, tremura tot patul cu mine. Noaptea am schimbat câteva tricouri, aveam transpirații. Soția mi-a dat aspirină, paracetamol, iar a doua zi și algocalmin. Noaptea m-am trezit cu o durere mare în piept, de parcă clocotea ceva în mine. M-am așezat jos, ghemuit, sfâșiat de durere. Niciodată n-am avut astfel de simptome, de aceea m-am speriat, crezând că mor.
Am vrut să-i cer soției o lumânare, însă dorind să n-o sperii mai tare, mi-am adus aminte că părintele Cleopa Ilie afirma că lumina sunt faptele noastre bune săvârșite în viață…
Soția mi-a adus vată de la sfinte moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva, ale Sfântului Nectarie, am atins pieptul rugându-ne să mă vindece sfinții cu această lumină albă.
Imediat durerea a scăzut în intensitate, apoi după o cană de apă călduță, în 30 de minute, nu mai aveam nici o durere.
A doua zi medicul de familie a clarificat starea mea: crizele au fost provocate și de efectele adverse ale algocalminului.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunile Sfintei Parascheva, ale Sfântului Nectarie Taumaturgul, am scăpat, atunci, de la moarte.
Tiberiu Ivancea, Iași, 2012
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014