Sufeream de nevrită optică, o boală a nervului optic care, netratată corespunzător, putea duce la orbire. Nu puteam suporta lumina electrică, nu puteam citi, iar durerea de ochi era atât de violentă, încât îmi storcea toată puterea fizică.
Mă internam în spital, făceam tratament, dar la câteva zile după externare, simptomele reapăreau. Medicii spuneau că boala e întreținută de o infecție în sfera O.R.L., pe care însă nu o puteau depista, deci n-o puteau trata.
Ajunsesem în pragul disperării. Mergeam pentru a treia oară la spital, când cineva m-a îndemnat ca înainte de a mă interna să merg la racla Cuvioasei Parascheva și să o rog să descopere ea medicilor cauza bolii.
Era o zi de vineri. Am mers și m-am rugat… Apoi m-am internat din nou. M-au investigat un profesor doctor și alți doi medici oftalmologi. Concluzia a fost: nici urmă de nevrită optică!
S-au scurs de-atunci aproape trei ani. Boala nu s-a mai întors, timpul a șters din memoria mea durerea trupească și disperarea trăite atunci. Nu mi-au mai rămas în minte și în inimă decât gândurile și sentimentele de adâncă recunoștință față de binefăcătoarea mea, Cuvioasa Parascheva de la Iași.
Anonimă
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014