... ieșea foc din ele.
La 70 de ani, mama încă avea puterea de a zugrăvi. Locuind la țară, lipea și văruia casa. Într-o zi, un ginere, care nu era cu Dumnezeu, a venit tocmai când mama grijea camerele. A întrebat-o doar ce face și a plecat. Imediat, mamei au început să i se umfle mâinile, de nu mai putea face nimic. Se înroșeau, se înfierbântau, de parcă ieșea foc din ele. A dat cu diferite unguente, fie de la medic, fie naturiste, fără nici un efect. Nu mai putea suporta fierbințeala mâinilor.
Având mare evlavie la Sfânta Parascheva, a venit la Iași cu trenul. Prinsese la Mitropolie ultimele trei Sfinte Evanghelii de la Sfântul Maslu. Cât a stat acolo plângând și rugându-se, a simțit, dintr-odată, cum mâinile ei se răcoresc și se dezumflă. După asta, s-a închinat, mulțumind cu lacrimi. A plecat acasă bucurându-se de această minune și de faptul că i-a crescut și mai puternic evlavia la Cuvioasa Parascheva.
Într-o altă situație, mama s-a convins că înainte de orice trebuie făcută rugăciunea, apoi celelalte activități. De câte ori venea în Iași, la mine, la plecare, trebuia să i se întâmple câte un necaz: pierdea ceva, se lovea, era tulburată, pierdea trenul. Văzând așa, a hotărât ca înainte de toate, după coborârea din tren, să meargă la Sfânta Parascheva, să se roage în simplitatea ei, apoi să vină la mine. Mama are 79 de ani, citește acatistul Sfintei cu mare evlavie și-i mulțumește că o mai ține încă în putere, fiind și bolnavă.
Varvara și mama Aurica, Botoșani
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014