Maica Domnului și Sfânta Parascheva!

Meditez la faptul că viața mea nu ar fi fost aceeași fără ajutorul Maicii Domnului și al Sfintei Parascheva. 

M-am născut cu o boală a inimii, descoperită abia la 20 de ani. Am fost un copil trist și însingurat, mai târziu o adolescentă deprimată și apoi o tânără rebelă. Din fericire, în timpul studenției la Iași, am descoperit-o pe Sfânta Parascheva, care m-a susținut, m-a ajutat la examene, m-a păzit de numeroase ispite și, cel mai important, m-a făcut să mă apropii de Maica Domnului, de care îmi era frică, la început, cunoscându-mi păcatele.

Maica Domnului și Sfânta Parascheva mi-au călăuzit pașii în viață, împlinindu-mi dorințe incredibile, nemeritate: mi-am revenit din starea critică în care eram, m-am căsătorit cu un om minunat, mă bucur de o viață frumoasă alături de doi copii sănătoși. Din cauza bolii, nu aveam voie să am copii, medicii mi-au prezis un risc mare; totuși, am riscat, știindu-mă aproape de Dumnezeu.

Când unul din copii, la vârsta de un an, a căzut de la 1,5 m cu capul pe ciment, pierzându-și cunoștința, iar medicii vorbeau de posibilitatea unei operații la cap, singurul gând al meu era: „Maica Domnului și Sfânta Parascheva”. Durerea mea devenise atât de mare, încât nu eram în stare să mă rog, doar le pronunțam numele. Am dus copilul la Mitropolie, un preot de la racla sfintei i-a citit rugăciunile necesare, a luat și tratament, iar peste o săptămână copilul și-a revenit. Acum e mare și învață bine. Avem servicii bune și toate acestea sunt o adevărată minune în ziua de azi.

Cea mai mare minune este că, zilnic, familia mea simte mereu aproape dragostea și ajutorul lui Dumnezeu, ieșirea cu ușurință din situații dificile.

Descoperindu-L pe Dumnezeu, îmi dau seama că boala mea de inimă a rămas, și-i mulțumesc adesea, pentru că mi-a îngăduit-o și, astfel, mă străduiesc să fiu mai aproape de El, să fac voia Lui, bucurându-mă pentru ajutorul știut și neștiut.