Marama de ceață
Sunt o tânără mămică și implor iertare de la Dumnezeu dacă greșesc cu ceva în această scurtă relatare, dar trăită intens.
În 1985, luna martie, am devenit pentru a doua oară mămică. Am născut pe Alina-Elena. După botezul fetiței mele, m-am simțit foarte rău: credeam că se prăbușește totul în jur – era o maramă de ceață. Mi-am luat copiii și am plecat la sora din Dobrogea. Acolo medicii mi-au propus operație de apendicită, pe care am refuzat-o, din dorința de a-mi alăpta „îngerașul”.
O consăteancă m-a sfătuit să merg la Sfântul Maslu, în 7 Vineri, la racla Cuvioasei Parascheva și să folosesc din făina și din uleiul sfințit.
M-am reîntors la Iași, am lăsat îngerașul în pătuț, l-am închinat și am plecat împreună cu celălalt îngeraș de 2 ani și 9 luni la Sfântul Maslu.
În cea de-a 7-a vineri, în timpul slujbei de Sfântul Maslu, am simțit că toată ceața pleacă din fața mea și corpul mi s-a încărcat cu multă putere. Am alergat spre casă plină de bucurie, de nădejde și de credință.
Marusia Popescu, Iași
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011