Sunt mamă a trei copii: Maria, Iustiniana și Serafim. De foarte multe ori, toată familia merge în pelerinaje la sfintele mănăstiri.
Cândva, am avut un vis frumos. Se făcea că eu înconjurată de copii mă aflam lângă racla Sfintei Parascheva, iar copiii i-au luat veșmintele Cuvioasei. Cutremurată de fapta copiilor, dar mai ales încărcată de mustrări de conștiință pentru nepurtarea de grijă ca mamă, am început să plâng și să-i cer iertare Sfintei. La zbuciumul interior în care mă afundasem, Sfânta Parascheva a părăsit racla stând vie, în picioare lângă mine. Avea un chip frumos, ochi blânzi și bujori în obraji. Era înaltă... În semn de răspuns la rugămintea mea de iertare, a clipit din ochi și mi-a zâmbit înclinându-și ușor capul... Am înțeles din acest vis că Sfânta Parascheva este de-a pururea vie, că este mereu gata să ne ajute atunci când ne rugăm ei. Revinim la Cuvioasa cu multă nădejde de ajutor în viața aceasta, dar, mai ales, ne rugăm să mijlocească pentru toți, când sufletele noastre vor pleca spre celălalt tărâm.
Violina, Ocna-Mureș
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011