Promisiune la spovedanie târzie

Cu umilință și îndrăznire mărturisesc cum am scăpat de o mare patimă. În 2011, în Postul Crăciunului, am avut ocazia să vin în Iași pentru o zi, în interes de serviciu. Sunt căsătorit, am doi copii și, de aproape șapte ani, merg la biserica din cartier, lângă blocul unde locuiesc. Din discuțiile purtate cu un călugăr, referitoare la păcatul fumatului, s-a trezit în minte dorința de a-l lăsa. Am încercat multe metode, dar n-am reușit. Fumam de aproape 30 de ani. Ispita mi-a scos în cale o consignație unde se făcea reclamă la țigări și se oferea ca bonus o brichetă. Fără să aștept prea mult, mi-am cumpărat un pachet din care am fumat doar o țigară.

Îmi propusesem ca în acea zi, în Iași, să mă închin la Sfânta Parascheva. Acum mă gândeam ce voi face cu țigările, unde să le ascund. Negăsind nici un ascunziș, m-am rugat la sfintele moaște cu mustrări de conștiință și m-am gândit cât de prost și de josnic sunt că am pachetul în buzunar. Am cumpărat Acatistul Sfintei Parascheva și am început să-l citesc într-o strană.

Cu rușine mărturisesc că, până la acea dată, nu am fost la nici un preot pentru a-mi mărturisi păcatele foarte multe, adunate la cei 49 de ani ai mei.

În partea dreaptă a Mitropoliei, un preot spovedea pe cei vrednici de laudă: elevi, studenți etc. Nu-mi pot explica deloc curajul cu care m-am îndreptat către părinte cerând ajutor: că nu sunt pregătit pentru spovedanie, că niciodată n-am fost, că am avut îndrăzneala de a intra cu țigările în sfânta biserică. Ca un mare duhovnic, mi-a amintit riscurile și imediat am băgat mâna în buzunar și cu forța mâinii am mototolit pachetul, am ieșit aruncându-l fără nici o remușcare.

Pe drumul de întoarcere de trei ore, am citit cartea cumpărată și m-am rugat să pot trece momentul critic.

Acasă n-am spus nimic, dar spre seară soția s-a mirat să nu particip împreună cu ea la o țigară. Au venit și au trecut sărbătorile, iar prietenii s-au mirat de hotărârea mea.

După vreo trei luni, în timpul serviciului de noapte în subunitate, gânduri negre mă ispiteau, dar mi-am amintit ce am promis în sfânta biserică și la căpătâiul Cuvioasei.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, Sfintei Cuvioase Parascheva că de acum voi fi și mai bine pregătit pentru a mă spovedi. Să-i dea Dumnezeu viață lungă și binecuvântată acelui preot care m-a primit și m-a convins.