Dacă te internam, te băgam în mormânt!
Respirația iubirii lui Dumnezeu
În 1997, în urma unei radiografii pulmonare, mi s-a pus diagnosticul de TBC, fiind trimisă la Policlinica de Pneumoftiziologie din Iași, pentru investigații amănunțite.
În aceeași zi, după altă radiografie, mi s-a interzis prezentarea la serviciu, mai ales că lucram în învățământ și afecțiunea respectivă constituia un pericol pentru copii.
Mi s-a prescris tratament cu antibiotice. A urmat o perioadă de două luni de calvar: opt radiografii pulmonare, recoltare a numeroase probe de spută, iar rezultatele erau descurajante. Dacă se confirma diagnosticul, eram obligată să-mi părăsesc familia, serviciul și să fiu internată în sanatoriu.
Am venit lângă racla Cuvioasei Parascheva cu un munte de lacrimi și rugăminți, am luat legătura cu duhovnicul, m-am spovedit și împărtășit în aceste două luni de șapte ori. Deși starea mea de sănătate era bună, radiografiile confirmau existența tuberculozei, pentru care mi s-a interzis revenirea printre copii.
În ziua internării în sanatoriu, am alergat la Mitropolie, am căzut lângă racla Sfintei, implorându-i ajutorul și rugându-l pe duhovnic să stăruie în rugăciune pentru sănătatea mea.
Ajunsă în cabinetul doctoriței, Dumnezeu mi-a dat în gând dorința de a solicita o nouă radiografie. Surprinsă de această cerere, doctorița a acceptat, apoi a privit lung noua radiografie, s-a uitat speriată și a exclamat:
„Ești sănătoasă, nu ai nimic! Dacă te internam, te băgam în mormânt!” Menționez că aveam atunci niște probleme hepatice, iar tratamentul cu tuberculostatice m-ar fi distrus.
Surprinsă și entuziasmată, am obținut adeverință de reintegrare în colectivitate. Primul gând mi-a îndreptat pașii spre racla Sfintei Parascheva, spre a-i mulțumi pentru minunea petrecută. În Mitropolie, „oamenii se uitau și nu înțelegeau motivul lacrimilor”, iar duhovnicul s-a mirat și s-a bucurat că doar după două ore s-a întors aici un „om fericit”.
În cele două luni de „zbucium și durere sufletească”, m-am rugat mai mult ca oricând la Dumnezeu, implorând mijlocirea Cuvioasei Parascheva. De asemenea, „izbăvirea într-un chip atât de minunat” m-a convins că, prin această încercare, Dumnezeu m-a îndemnat să alerg la ajutorul Sfintei și să găsesc adevărata cale în viață.
Semnificativ este faptul că viața mea a urmat un alt curs, unul deosebit: prin nebănuitele rânduieli dumnezeiești, acum sunt închinoviată într-o mănăstire din Moldova.
Z.D.
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011