Știau toți că sunt ca și pierdut.
Riscam să orbesc
Astăzi am venit să dau mulțumire pentru tot binele pe care Cuvioasa mi l-a făcut de-a lungul timpului.
M-am născut în 1985, cu o boală destul de rară și foarte gravă. Aveam lichid în zona cutiei craniene, care îmi afecta creierul și de asemenea ochii. Mai pe scurt, riscam să orbesc și să am și un handicap mintal sever. Diagnosticul pus de medici la Spitalul Roman, Spitalul de copii din Iași și la Spitalul Universitar din București a fost hidrocefalie. Ce reprezintă această boală? Foarte mult chin și moarte sigură. Ori mori în chinuri, ori trăiești și suferi toată viața, fiind handicapat mintal în stare foarte gravă. Este destul a da o căutare pe internet sau a întreba un medic ce reprezintă această boală. Este mai grea și decât cancerul. Dacă de alte boli se mai cunosc cazuri care s-au vindecat, chiar și complet, prin diverse procedee moderne, în cazul acestei boli nu se cunosc cazuri de vindecare completă, poate doar parțial, dar cu un tratament foarte scump.
La vârsta de aproape un an, am fost adus de bunica mea la racla cu sfintele moaște ale Cuvioasei, într-o stare foarte gravă: în pragul de a orbi și de a ajunge handicapat. Lună de lună, până în jurul vârstei de 3 ani, am mers la Spitalul nr. 9 din București, unde sunt cele mai grave cazuri de handicap mintal din țară. În timpul tratamentului, se făceau slujbe la Cuvioasa Parascheva, la Iași și la Roman, Sfântul Maslu și Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Pe mama o îmbărbătau medicii, dar știau toți că sunt ca și pierdut! Îmi mai dădeau o șansă: dacă reușeam la Spitalul Militar din București să rezolv cu ochii, ca să nu orbesc, și la Spitalul Universitar din București, dacă mi s-ar fi pus o valvă.
Dar la câteva săptămâni de când fusesem la Sfântul Maslu, situația mea s-a îmbunătățit vizibil. Erau profesori universitari care nu credeau ce se întâmplă. S-a dat acceptul pentru operație și aceasta a fost un succes. Deși atunci erau timpuri de ateism declarat, mulți din medicii și profesorii universitari care mă vedeau spuneau că este... o minune dumnezeiască!
La vârsta de 3 ani m-am vindecat complet. S-au făcut rugăciuni de mulțumire la Cuvioasa Parascheva și, de-a lungul vieții, L-am simțit de multe ori pe Dumnezeu, ocrotindu-mă. Astăzi sunt complet vindecat!
Numai că eu, în cei aproape 26 de ani, nu am venit să-i mulțumesc Cuvioasei. Nu am fost foarte credincios și, venind problemele și necazurile peste mine, grămadă, mi-am adus aminte de Sfânta Parascheva, iar astăzi am venit să-i mulțumesc și să mă rog la ea. E prima oară după atâta timp! Am simțit o ușurare, făcând acest lucru. M-am spovedit la duhovnicul meu și am luat canon pentru nerecunoștința mea de atâția ani!
Mare ești Tu, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale! Dumnezeului nostru, slavă, în vecii vecilor. Amin!
Bogdan, 26 de ani, Neamț
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011