S-a rugat lângă mine până a venit ambulanța

S-a rugat lângă mine până a venit ambulanța

În vara anului 1995, mă întorceam de la nunta unui coleg din Botoșani. Am oprit la Iași pentru a mă închina la Sfânta și a rezolva câteva probleme. Terminasem seminarul în acel an și voiam să dau la Facultatea de Teologie.

Aveam tren la ora 4 după amiaza spre orașul meu, Tg. Neamț. Însă luat de vâltoarea metropolei, am întârziat mult, așa că am sosit în gară, pe la 4 și 5 minute. Trenul tocmai pleca. Luase ceva viteză. Cu inconștiență de copil, dar și cu un teribilism naiv, am sărit spre tren și am apucat o bară de susținere de la o ușă. M-am prins bine de ea, însă am observat că din cauza vitezei tot mai mari și a curentul care se formează sub tren, picioarele mele erau trase dedesubt, acolo unde cuțitele uriașe ale roților de fier îmi amenințau viața. De pus picioarele pe scară nici vorbă. Atunci, într-o străfulgerare de gând, mi-am dat seama că îmi voi pierde picioarele. Nu de viață îmi era mie, ci mai ales de faptul că nu voi mai fi niciodată preot, lucru pe care-l visam de mic. Mâinile îmi amorțiseră pe bara rece și cedam încetul cu încetul picioarele spre hăul de sub roți. Atunci, cu un ultim efort, am ridicat picioarele la piept. Viteza trenului era mare. Era un accelerat spre Pașcani. Ajunsesem deja departe de gară, spre Canta. Am strâns picioarele la piept, m-am proptit în ele și m-am aruncat în gol. Am căzut pe pietrele mari tăioase de pe calea ferată, întâi cu umărul și apoi cu capul. Nu mi-am pierdut pentru nici o clipă cunoștința, dar am simțit la tâmplă un izvor cald, fremătând. Era sângele meu. Am încercat să mă mișc, dar eram atât de amețit, încât nu am reușit deloc. 

Trimis de Dumnezeu, un muncitor s-a apropiat și m-a luat în brațe. 

Eram plin de sânge, lumea se strânsese ca la urs, nimeni nu știa dacă voi supraviețui. Omul bun, cu hainele pline de sânge, m-a strâns la piept și – Dumnezeu să-l mântuiască – a zis „Tatăl nostru”. Credea că voi muri. Apoi mi-a făcut semnul Sfintei Cruci pe fața plină de sânge. A stat acolo lângă mine, rugându-se – ce minune de om! – până când s-a auzit sirena salvării. Eram conștient, dar tot mai slăbit. Mi-au pus oxigen, m-au săltat în mașină și m-au dus la Spitalul de Neurochirurgie. Acolo, medicul de gardă, văzând rana de la tâmplă, a zis: „Tinere, nu știu ce se poate întâmpla. Ai pe cineva în Iași?” 

„Nu, am răspuns eu. Dar vreau să dau un telefon.” Amețit, ținut de o asistentă, m-am târât până la telefon. I-am spus mamei: „Am avut un accident la tren”. Ea era încă traumatizată de un accident cu un tânăr din Tg. Neamț, care își pierduse ambele picioare într-un accident de tren. „Unde”, a întrebat mama sfârșită, „la picioare?” „Nu, la cap”, am răspuns eu. Mama a leșinat. Într-un târziu, tata a înțeles pericolul și a gonit cu viteză mare spre Iași. Au sosit amândoi în mai puțin de o oră (100 de km), palizi, pierduți. Au întrebat ici colo de mine. Nimeni nu știa nimic. Mai apoi, după căutări, m-au găsit stând liniștit pe o bancă. Eram pansat la cap, la mână și la umăr. Însă aveam chef de glume. M-au externat pe loc. 

Părinții mei nu au mai stat nici o clipă. Au mers imediat la Catedrală, la Sfânta Parascheva, acolo unde am plecat capul rănit pe trupul ei plin de mireasmă cerească. Și am rugat-o să mă vindece. Preasfințitul mi-a citit rugăciuni de sănătate și mi-a dat sfaturi de rugăciune stăruitoare. 

Timp de câteva luni, când deschideam ochii și încercam să focalizez pe o foaie de hârtie, o tăietură de cuțit îmi spinteca tâmpla. Aveam examen greu la facultate, cu 5 candidați pe un loc. Însă nu am putut să citesc nici măcar o pagină înainte de cele trei examene: la dogmatică, istorie bisericească și limba română. Îmi amintesc cum priveam prin ceață atunci când semnam cererea de înscriere la examen. M-am prezentat la examen numai din amintiri. Din nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva mi-a povățuit mintea și mâna, căci, deși cu o durere imensă de cap (trebuia să focalizez pe foaie) am scris foarte bine și am luat o medie mare. Mulțumesc, Sfântă Cuvioasă Parascheva pentru tot ce ai făcut pentru mine!