Sala Sinaxar

Denumirea sălii este dată de expoziția de bază şi tema alocată acestui spațiu, adică sinaxarul ortodox (sinaxarion, gr.), ce cuprinde calendarul ortodox al tuturor sfinților şi praznicelor din anul bisericesc. Din această temă generală se extrag teme de expoziții temporare pentru acest spațiu.

Prima expoziție din sinaxar este dedicată iconografiei Bisericii biruitoare  (Biserica nevăzută), prezentată după Rânduiala Proscomidiei.

Pentru că misiunea Bisericii este îndumnezeirea omului, prin dobândirea Sfântului Duh, şi mijlocirea întoarcerii lui la Dumnezeu şi câștigarea Împărăției Cerurilor, reprezentăm Biserica Nevăzută, adică comunitatea sfinților, a oamenilor care au ajuns la destinație după drumul petrecut pe pământ. Acest drum, al pământului (omului) pe pământ, este greu, ostenitor, cu suferință şi lacrimi, dar avem dovada în atâția sfinți, că poate fi împlinit. Prin canonizare sfântul este propus, consfințit drept model de viețuire. De aceea, arătând cerul spre care mergem şi pe cei ce au ajuns deja acolo, vom vedea, sală cu sală, cum trebuie să parcurgem drumul pe pământ.

Rânduiala Proscomidiei  prevede scoaterea Agnețului, care Îl reprezintă pe Domnul Hristos, şi a părticelei pentru Preasfânta sa Maică, Născătoarea de Dumnezeu. Apoi se scot nouă miride pentru cele nouă cete de sfinți, prin care se cere ocrotirea şi ajutorul lor.

Expunerea Sinaxarului începe cu iconografia îngerilor, pentru că prima luptă duhovnicească şi prima izbândă au fost în cer, când, mai înainte de zidirea omului, Sfinții Arhangheli au biruit prin ascultarea față de Dumnezeu, iar Lucifer, din trufie răzvrătindu-se, a căzut cu a treia parte dintre îngeri (Isaia 14, 12-14). De aceea, Sfinților Arhangheli, voievozi ai oștilor îngerești, le cerem ocrotire şi ajutor în luptele duhovnicești pe care le purtăm pe pământ. În rânduiala Proscomidiei când se scot miridele pentru cetele de sfinți, prima miridă este pentru Sfinții Îngeri.

Adam, omul zidit de Dumnezeu pentru a fi împărat, preot și poet al creației, a căzut din mândrie primul său examen, ascultarea de Dumnezeu și împlinirea voii Sale, şi, astfel, a început călătoria lui în Valea Plângerii, purtând în el nostalgia Raiului pierdut. Din rezumarea istoriei căderii şi restaurării omului, a pierderii raiului şi lupta pentru recâștigarea vieții veșnice, vedem că omul a căzut singur, voluntar, dar nu s-a ridicat singur, ci prin jertfa Mântuitorului, Hristos, cu mijlocirea Maicii Domnului şi călăuzirea sfinților îngeri. De aici și rugăciunile de mijlocire către persoanele sfinte.

Sfinții sunt chipuri ale celor ce au dobândit asemănarea cu Arhetipul, prin dragostea către Dumnezeu şi se odihnesc în Împărăția Sa. Sfinții alcătuiesc Biserica Nevăzută (Biruitoare). Deci, în chip logic, se impune să începem ilustrarea Bisericii Biruitoare cu icoanele sfinților îngeri, icoanele Maicii Domnului şi să continuăm cu iconografia sfinților. Motivația soteriologică pe care au avut-o sfinții este şi motivația vieții noastre creștine, a vieții noastre în Biserică.

Din bogăția deosebită a iconografiei Sinaxarului  am ales acele teme ce ilustrează cel mai bine profilul creștinismului ortodox din Moldova, căci fiecare comunitate creștină are nuanțe identitare, cele mai pregnante fiind date de sfinții naționali și de unele evenimente şi personalități istorice şi religioase marcante. Moaștele sfinților locali prilejuiesc pelerinaje şi sărbători deosebite (Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfânta Muceniță Filofteia în Țara Românească, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava în Moldova). Sfinții adoptați drept ocrotitori ai armatei vor avea un loc deosebit şi vor nuanța practica religioasă (ex. Sfântul Dimitrie – la greci, Tesalonic, Sfântul Gheorghe – în Moldova), fapt reflectat iconografic prin tipologia şi numărul mare de reprezentări.

Evenimente şi vitregii istorice vor motiva anumite preferințe către sfinții ce au suferit încercări similare şi care sunt considerați buni ajutători sau mijlocitori în astfel de necazuri. Spre exemplu, robirile făcute de turci sau tătari determinau creștinii din Moldova să cinstească în mod deosebit sfinți precum Sfânta Varvara, cea pentru care s-a despicat muntele ca să o ascundă de prigonitori, sau pe Sfânta Ecaterina, marea muceniță a lui Hristos, care a stat cu vitejie împotriva celor ce îi cereau lepădarea de Hristos, lucru de care se temeau cei robiți de necreștini.

Aceste nuanțe sunt reflectate şi în cărțile de cult. Ceaslovul / Orologiul conține şi un număr de acatiste ale sfinților spre care Biserica locală are o evlavie deosebită.