O ghetuță cântărea, cred, 1,5-2 kg, atât de udă era.
Semințele morții s-au răspândit prin trup
În 1990, la un control medical, am descoperit un adevăr cumplit: mama mea avea cancer de col uterin cu metastază. Semințele morții erau răspândite acum prin întregul trup. Doctorii la care am fost mi-au confirmat același adevăr: mama avea să moară în câteva luni.
Văzând că nimeni nu-i mai dădea nici o șansă, prăbușită de durere, am alergat la Sfânta Parascheva să o ajute.
Am internat-o pe mama în spital, dar profesorul-doctor, văzând cele 14 boli, a refuzat să o opereze, spunând că pacienta ar muri pe masa de operație și că nu mai avusese, în cei 35 de ani de activitate, un caz așa de grav.
Cu ajutorul rugăciunilor făcute la Mitropolie, cu lacrimi fierbinți, cu lucrușoarele mamei atinse de sfânta raclă, m-am întărit în fața mamei, nu dădeam o lacrimă, l-am înduplecat pe doctor să o opereze, iar mama a fost salvată, spre uimirea tuturor.
Acum doi ani, am trecut prin mai multe încercări din pricina păcatelor mele: m-am îmbolnăvit, am rămas fără serviciu, iar apoi și fără ajutorul de șomaj. În urma fracturării claviculei am mers săptămânal pentru pansament la Iași, dar, din autogară, primul drum îl făceam la Mitropolie, ca să nu pierd Acatistul Sfintei Parascheva. Aici m-am rugat și pentru obținerea unui serviciu, deși eram bolnavă. Am căutat așa aproape un an, iar la 40 de zile de la pomelnicul dat la Sfânta Parascheva mi-am găsit și un loc de muncă.
În 2009, de ziua Cuvioasei, deși aveam probleme de sănătate din cauza rinichilor, am suportat ploaia torențială, fiind un pelerin răbdător, dârz și demn. Am stat de pe data de 13 octombrie de la ora 16 până noaptea, 14 octombrie, la ora 2 numai în apă și frig, încât o ghetuță cântărea, cred, 1,5-2 kg, atât de udă era. N-am putut să nu merg. Simțeam că îi sunt datoare Sfintei Parascheva. Și dacă nici de ziua ei nu vin să o salut, atunci când?
Maria C., Roman
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011