Într-o sâmbătă, am ajuns la Mitropolie, aproape de sfârșitul slujbei. Regretam întârzierea, totuși m-am bucurat că voi participa la Acatistul Cuvioasei Parascheva. Dorindu-mi să stau cât mai aproape, m-am așezat în fața icoanei din spatele sfintelor sale moaște.
În timpul rugăciunii, am auzit o voce de bărbat spunând unei tinere: „Nu te uita la ei, pune-i direct în geantă!”. Aceeași voce care-mi atrăsese atenția, mi-a dat și mie ceva, dar când am vrut să văd ce este, mi-a strâns mâna, spunându-mi cuvintele de mai devreme și: „Sunt de la Cuvioasa Parascheva”. Am simțit în mâna strânsă niște bani, i-am primit, dar, când am constatat că sunt prea mulți (și nu simbolic cum credeam), m-am ridicat pentru a-i înapoia. În acest timp, l-am văzut pe domnul generos împărțind ceva mai multor persoane care intrau în biserică.
Am revenit, dându-mi seama că cel care dăruia voia ca totul să fie făcut cu discreție, în ascuns, că este un om bogat pentru care banii nu înseamnă foarte mult. Am fost surprinsă: nu mi se mai întâmplase niciodată să-mi ofere un necunoscut atâția bani, fără a-mi cere ceva în schimb. Am rămas cu pumnul strâns, dar, deodată, am desfăcut banii înfășurați. Erau 700 de lei; mult peste înțelegerea mea!
Cu o seară înainte, m-am gândit la datoriile pe care le aveam și îmi doream să le pot acoperi. Mă rugasem sfintei să pot plăti cumva aceste datorii. Totuși nu îndrăzneam să păstrez banii, ci, mai curând, doream să-i pun la cutia milei, ca să scap de tulburare. Îmi amintii, deodată, de cuvintele șoptite: „Pune-i direct în geantă! Sunt de la Cuvioasa Parascheva”.
Acești bani mi-ar fi fost de folos! Erau chiar de la Cuvioasa? Chiar pentru mine?! Am cerut sfatul părintelui duhovnic, care îmi cunoștea problemele. Am primit sfatul să-mi acopăr o parte a datoriilor.
Imediat m-am liniștit, știind că erau din mâinile Cuvioasei, care mi-a ascultat rugăciunile sau ale celor ce s-au rugat pentru mine.
Anonimă
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011