În 1999, după ce m-am închinat la Sfintele moaște, m-am așezat în genunchi în apropiere. La un moment dat, s-a apropiat o femeie cerând să-i dau ceva de pomană. Nu-mi amintesc bine fața, dar mi-au atras atenția detalii din îmbrăcămintea străinei: o haină din lână de un castaniu deschis cu fire foarte fin lucrate, peste care se revărsau două codițe din părul cărunt, iar în picioare un fel de opincuțe cu o lucrătură deosebită, rafinată. Am scos din geantă toți banii pe care îi mai aveam și când să-i dau, femeia cu chipul neobișnuit dispăruse. Am căutat-o peste tot, în biserică, afară... Imediat după aceea, mi-am găsit un serviciu foarte bun. În 2009, când am venit la Sfânta Parascheva, am simțit o neașteptat de mare liniște.
Mai târziu am înțeles de ce: fusesem acuzată, pe nedrept, de un furt. Dar tot Cuvioasa îmi făcu dreptate.
Daniela, Bacău
Text preluat din volumul 1 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2011