Provin dintr-o familie modestă: tata a murit în război, mama a rămas cu trei copii. O duceam destul de greu, încât, dacă era nevoie de bani, mama vindea ceva din cămară sau vreo pasăre din curte.
În sat erau vreo câteva bătrâne evlavioase, iar noi, câteva fete, mergeam la Schitul Nechit și primeam povețe și învățături sfinte. Tot acolo am auzit, de la părintele Nechifor, de Sfânta Parascheva, că are moaște întregi, că, dacă cineva citește zilnic acatistul ei, este ajutat în orice situație. Am împrumutat și eu acatistul Cuvioasei, l-am scris acasă și îl citeam zilnic, rugându-mă fără o dorință anume. Nu aveam icoana Sfintei și aveam dorința mare să ajung la ea, să o văd, să mă rog. Bunicele și-au propus să meargă la Iași. Ce m-aș fi dus și eu, dar nici nu îndrăzneam să-i spun mamei, știind situația grea din casă. Eram conștientă că n-avea de unde să-mi dea banii.
În noaptea ce-a urmat, am visat-o pe Sfânta Parascheva spunându-mi: „De ce nu vii și tu la mine?”, la care eu i-am răspuns că nu am bani. Atunci Sfânta mi-a dat banii de drum repetând: „Să vii și tu la mine!”. În visul meu i-am pus într-o cutie rotundă, de metal, în care păstram anafora. Dimineața i-am dezvăluit mamei visul, la care a dat din mână: „Deh, vise de copii!”. Pe mine parcă mă îndemna cineva să mă-ndrept spre cutie și, când am luat capacul, banii erau acolo, așa cum îi împăturisem în visul meu, în cutie.
Ajungând la Cuvioasa, am plâns mult și am simțit o mângâiere, de parcă nu eram pe pământ. Nu după mult timp, iarăși am visat că m-am dus la Sfânta, am făcut trei metanii și când m-am ridicat, mi-a întins mâna să i-o sărut. Am visat-o de multe ori și mi-a prevestit intrarea mea în mănăstire.
Când cu decretul prin care am fost dată afară din mănăstire, m-am dus la Sfânta să-i spun mâhnirea și durerea. Părintele Varsanufie m-a chemat în acea seară să particip la schimbarea veșmântului Cuvioasei. Doamne, cum să mă învrednicească Domnul de un așa minunat moment?! Eram în al nouălea cer, uitând mâhnirea pentru care venisem… Este așa de frumoasă Sfânta Parascheva: părul lung, galben, pielea alb-gălbuie și așa de frumos mirosea… simt și acum mirosul acela de sfințenie. A știut Sfânta și de data aceasta cum să mă bucure.
Mult ajutor am primit de la Sfânta Parascheva în decursul celor 78 de ani pe care-i am acum.
Maica Serafima, Mănăstirea Agapia
Text preluat din volumul 2 al lucrării „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”, Editura Doxologia - Iași, 2014